Acest articol este redactat ca urmare a sesiunii de sâmbătă a Atelierului de fotografie. Toate indicaţiile de mai jos fac parte din sugestiile date de domnul Mihai Moiceanu asupra fotografiei de peisaj în general şi asupra imaginilor din portofoliile participanţilor.

Iată ce recomandări ne-au fost date pentru situaţiile în care dorim să realizăm fotografie de peisaj:

• Documentare prealabilă despre locul respectiv - Nu trebuie mers la întâmplare, după principiul “lasă că vedem noi ce găsim”, ci este bine să ştim încotro vrem să ne îndreptăm.
• Nu e nevoie să vedem cât mai multe locuri din zona respectivă, ci e indicat să alegem doar câteva asupra cărora să insistăm.
• Vara nu este recomandat să fotografiem după ora 11. Cele mai potrivite perioade sunt cele în care lumina soarelui cade sub un unghi de cel mult 45 de grade faţă de orizontală. Umbrele lungi pe care le formează o astfel de lumină aduc un plus de expresivitate peisajului.
• E bine să fotografiem când vremea se anunţă în schimbare. Aşa putem avea norocul de a prinde nişte peisaje cu nori dramatici de furtună.
• Un peisaj are mai multă spaţialitate cu cât diferenţa între planuri este mai evidentă.
• “Fotograful e şi vânător, şi pescar” - Pe de o parte “vânează” cele mai interesante cadre, pe de altă parte ar trebui să aibă şi răbdarea de a aştepta.

Mai jos vă prezint câteva exemple practice, împreună cu sugestiile de îmbunătăţire ale peisajelor prezentate:

Aşezăm linia orizontului pe mijloc (ca aici) atunci când avem o imagine simetrică. Dacă o plasăm într-altă parte decât la mijloc, atunci acordăm mai multă importanţă unui anume plan.

******

Aici planul cerului ocupă mai mult spaţiu decât planul apei, deşi apa este elementul mai interesant pe care ar fi trebuit să se pună accent.
Este recomandată şi folosirea unui filtru degrade (un pătrat pe jumătate gri şi pe jumătate transparent), care ar fi oprit lumina mai puternică de la cer şi ar fi lăsat să treacă lumina de la apă.

******

“Capcana cerului frumos”: tendinţa de a fotografia cerul la apus sau la răsărit, fără a ţine seama de ce se găseşte în planul de jos.
Recomandarea în astfel de situaţii este să se fotografieze cu spatele la răsărit sau la apus, pentru a observa nuanţele interesante care cad pe diverse subiecte.
“Cerul frumos” nu ar trebui să fie subiectul propriu-zis din imagine, ci să reprezinte doar decorul.

******

Nuanţe foarte frumoase, copacul se vede clar, e bine individualizat.

******

Varianta anterioară a fost preferată, deoarece acolo copacul se vedea foarte bine în întregime, pe când aici baza crucii nu se poate distinge.

******

De cer s-a tras prea mult la prelucrare şi tot ce se vede e doar o dungă a norilor. De aceea este recomandat să se facă (cel puţin) două expuneri, pentru a avea detalii şi în alb, şi în negru. Sau putem rezolva din fişierul .raw, dacă am fotografiat în acest format.

******

Nu este un peisaj, pentru că nu are un subiect. (În cadrul întâlnirii s-a pus de mai multe ori accentul pe acest aspect: nu există un subiect. Chiar şi într-un peisaj trebuie aşadar să existe un subiect, să se poată spună o poveste despre ceva sau cineva, nu despre orice.)

******

Trebuie să îi mullţumesc încă o dată lui Adrian pentru permisiunea de a oferi ca exemplu imaginile lui.

Iar pentru final, vă las să vă delectaţi cu peisajele unui fotograf prezentat tot la Atelier, pe nume Mario Colonel. Peisaje absolut impresionante din diverse zone muntoase, inclusiv din zona Chamonix-Mont Blanc… Fără cuvinte…