Centrul Cultural Francez din Iaşi a pregătit pentru Atelierul lunii februarie o întâlnire cu fotograful de origine română Mark Sherman. Tema sesiunii de sâmbătă a fost “Subiectul uman în fotografie”. Vorbind de fotografia de stradă şi de fotografia tip portret, au fost făcute o serie de sugestii pe care le voi reda în rândurile următoare.

Atunci când vrem să fotografiem o persoană necunoscută pe stradă, avem la dispoziţie două variante: să vorbim cu respectiva persoană pentru a-i cere permisiunea, sau să fotografiem pe ascuns. Dacă mergem pe prima variantă, este posibil ca subiectul nostru să fie reticent şi să refuze a fi fotografiat. Pentru a preîntâmpina această problemă, am putea apela la tehnica paşilor mărunţi prin care să câştigăm treptat încrederea persoanei necunoscute. Mark Sherman ne-a sugerat să găsim un element-cheie pe care îl are respectiva persoană şi de care credem că este mândră. Dacă observăm, de exemplu, o doamnă cu un chip foarte expresiv care a ieşit la plimbare cu căţelul, atunci îi putem lăuda mai întâi căţelul şi să-i cerem permisiunea de a-l fotografia. Doamna va accepta, pentru că este mândră de căţelul ei şi îi place ca cineva să îl admire. După aceea o întrebăm dacă ne-ar putea face nouă o poză împreună cu căţelul.  După ce doamna ne face poza, îi întoarcem favoarea şi îi facem şi noi o poză dumneaei. Urmând aceşti paşi avem mai multe şanse ca o persoană necunoscută să accepte să fie fotografiată, faţă de situaţia în care i-am fi cerut acest lucru de prima dată.

A doua variantă era aceea de a fotografia pe ascuns. Poate observăm un instantaneu interesant la un moment dat, poate persoana fotografiată nu pare chiar atât de uşor de abordat, poate nu avem timp să vorbim cu subiectul, sau poate pur şi simplu nu vrem. Oricare ar fi motivul, este important să fim cât mai discreţi, pentru a nu deranja respectiva persoană sau pentru a nu avea neplăceri. Mark Sherman sugerează să avem un aparat foto cât mai mic (o compactă) ca să părem simpli turişti. Aparatul trebuie să fie dinainte pregătit, pentru a nu pierde vreun moment interesant; nu este recomandat să ridicăm aparatul foto la nivelul ochilor, pentru că primul lucru pe care îl vede cineva este privirea.

Oricare ar fi varianta pe care mergem, este important să nu declanşăm la întâmplare, ci să avem în minte un scop. Şi chiar dacă sâmbătă la Atelier s-au tot repetat aceleaşi şi aceleaşi întrebări (”Ce titlu îi dai fotografiei tale?”, “Ce îţi exprimă fotografia?”), ele sunt totuşi justificate. O adevărată fotografie (fie ea fotografie de stradă, portret, sau orice altceva) este cea care reuşeşte să transmită un acelaşi mesaj, indiferent de privitori. Dacă fiecare înţelege altceva dintr-o imagine, atunci autorul trebuie să-şi pună semne de întrebare. Şi un alt lucru pe care l-am auzit pentru prima dată formulat în cuvinte: să încercăm să fotografiem internaţional; să ne întrebăm ce ar înţelege un fotograf dintr-o ţară străină atunci când priveşte imaginea noastră. Cu cât mesajul este mai evident pentru cineva dintr-o altă cultură, cu atât fotografia este mai reuşită şi mai valoroasă.