Ca un scurt rezumat, vă pot spune că în ediţia curentă puteţi citi despre:

- Travel Photographer of the Year, pg. 20-21
- Culorile sălbăticiei, Bruno de Faveri, pg. 32-47
- Călător în Patagonia, Octavian Radu Topai, pg. 48-67
- Pădurea de la Reci (judeţul Covasna), pg. 74-93
- Alegerea celui mai potrivit trepied pentru fotografia de natură, pg. 95-97
- Recomandări pentru fotografierea formelor geometrice din natură, pg. 98-103
- Apusenii, pg. 111-115

“Fotografia e un mod de exprimare personal. Singura regulă generală în fotografie este că fiecare cadru surprins este, de fapt, un autoportret. Chiar dacă o imagine copie realitatea, fotograful este cel care decide încotro să îndrepte camera,  când să fotografieze şi ce setări să folosească în funcţie de experienţa anterioară, personalitate şi stare.”

În listă apar şi câţiva fotografi români, pe care îi menţionez în cele ce urmează:

Codrin Lupei (126 fotografii)
Şerban Mestecăneanu (108 fotografii)
Lucian Olteanu (61 fotografii)
Andrei Baciu (14 fotografii)
Anca Cernoschi (14 fotografii)
Cristian Flueraru (10 fotografii)

O floare, o rază de soare, o culoare caldă, un zâmbet, sau poate o stare a sufletului? Ce înseamnă primăvara pentru voi?

Cât depre fotografi, vă voi arăta prin intermediul a trei linkuri câteva moduri în care aceştia interpretează noţiunea de “primăvară”. Prima colecţie aparţine  obişnuitei secţiuni “Inspiration” din Smashing Magazine şi conţine un set de 35 de imagini. Făcute cu sensibilitate, fotografiile ilustrează renaşterea naturii şi odată cu ea, a omului. Imaginile descriptive se intercalează cu cele simbolice, lăsând în urma lor o senzaţie de bucurie şi de nerăbdare în aşteptarea primăverii care mai întârzie puţin pe aici…

Al doilea set se găseşte pe site-ul boston.com şi conţine o selecţie de fotografii de presă făcute de fotojurnaliştii de la diverse agenţii. Aceste imagini trebuie privite în contextul în care au fost făcute şi de aceea vă recomand să citiţi şi fiecare descriere care le însoţeşte, pentru a înţelege mai bine de ce sunt ele valoroase.

Iar al treilea set aparţine celor de la National Geographic. De asemenea imaginile trebuie privite în context, iar în plus le puteţi descărca şi pune ca wallpaper pe calculator. Un mod frumos de a sărbători primăvara.

În plus, s-a dat startul şi ediţiei cu numărul 7 a acestui concurs. Iată ce face ca o fotografie să fie câştigătoarea Smithsonian: “tehnica, claritatea şi compoziţia sunt toate importante, dar şi înclinaţia pentru neprevăzut şi abilitatea de a surprinde un moment cât mai apropiat de perfecţiune”.

Pentru mine, primul impuls pe stradă este de a fi invizibil. Eu dacă ies pe stradă şi nu sunt invizibil înseamnă că nu pot face ceea ce-mi place, adică să mă disimulez între oameni şi să prind acolo esenţa lucrurilor.

Eşti atât de sincer în produsul tău, în creaţia ta, pe cât de sincer eşti cu tine însuţi.

Dacă mă întrebi “De ce faci fotografie?”, o să îţi spun “Pentru că sunt foarte curios să văd lumea”.

Şi, într-adevăr, multe dintre fotografiile lui surprind viaţa oamenilor pe care îi întâlneşte în diverse locuri. Abordează frecvent “street photography” şi lucrează mult pe film, iar acest lucru face ca fotografiile sale să aibă un farmec aparte. Uneori rămân uimită cum peisaje urbane aparent obişnuite se transformă în fotografii prin ochii şi aparatul foto al lui Vlad. Privind portofoliul său, am început să mă gândesc serios la posibilitatea de a încerca la rândul meu filmul şi de a mă îndepărta de digital măcar pentru o scurtă perioadă…

Păcat că nu are încă un site personal, însă fotografiile lui pot fi văzute oricând pe site-ul BadorGood.

Dacă vreţi să urmăriţi constant fotografiile şi ideile domnului Pandele, puteţi să vă abonaţi şi la blogul lui de aici: www.foto-magazin.ro/weblogap/

Astăzi am plăcerea de a vă prezenta o galerie inedită de fotografii şi un concept interesant prin care se poate transmite un mesaj. Mai precis, s-a apelat la o colecţie de figurine cu care au fost regizate scene din viaţa cotidiană a oamenilor. Prezentate într-un mod apropiat de realitate şi pe alocuri cu umor, figurinele substituie pe de o parte prezenţa umană şi joacă diverse roluri în care s-ar putea afla un om obişnuit la un moment dat. Pe de altă parte, în unele fotografii figurinele par a avea o viaţă proprie, trăind în paralel cu oamenii şi infiltrându-se în viaţa acestora din când în când. Vă las să admiraţi, aşadar, felul în care au fost însufleţite aceste personaje: galeria pe Flickr sau direct pe site-ul fotografului (”Selected Works > Plastic Life”).

Atunci când vrem să fotografiem o persoană necunoscută pe stradă, avem la dispoziţie două variante: să vorbim cu respectiva persoană pentru a-i cere permisiunea, sau să fotografiem pe ascuns. Dacă mergem pe prima variantă, este posibil ca subiectul nostru să fie reticent şi să refuze a fi fotografiat. Pentru a preîntâmpina această problemă, am putea apela la tehnica paşilor mărunţi prin care să câştigăm treptat încrederea persoanei necunoscute. Mark Sherman ne-a sugerat să găsim un element-cheie pe care îl are respectiva persoană şi de care credem că este mândră. Dacă observăm, de exemplu, o doamnă cu un chip foarte expresiv care a ieşit la plimbare cu căţelul, atunci îi putem lăuda mai întâi căţelul şi să-i cerem permisiunea de a-l fotografia. Doamna va accepta, pentru că este mândră de căţelul ei şi îi place ca cineva să îl admire. După aceea o întrebăm dacă ne-ar putea face nouă o poză împreună cu căţelul.  După ce doamna ne face poza, îi întoarcem favoarea şi îi facem şi noi o poză dumneaei. Urmând aceşti paşi avem mai multe şanse ca o persoană necunoscută să accepte să fie fotografiată, faţă de situaţia în care i-am fi cerut acest lucru de prima dată.

A doua variantă era aceea de a fotografia pe ascuns. Poate observăm un instantaneu interesant la un moment dat, poate persoana fotografiată nu pare chiar atât de uşor de abordat, poate nu avem timp să vorbim cu subiectul, sau poate pur şi simplu nu vrem. Oricare ar fi motivul, este important să fim cât mai discreţi, pentru a nu deranja respectiva persoană sau pentru a nu avea neplăceri. Mark Sherman sugerează să avem un aparat foto cât mai mic (o compactă) ca să părem simpli turişti. Aparatul trebuie să fie dinainte pregătit, pentru a nu pierde vreun moment interesant; nu este recomandat să ridicăm aparatul foto la nivelul ochilor, pentru că primul lucru pe care îl vede cineva este privirea.

Oricare ar fi varianta pe care mergem, este important să nu declanşăm la întâmplare, ci să avem în minte un scop. Şi chiar dacă sâmbătă la Atelier s-au tot repetat aceleaşi şi aceleaşi întrebări (”Ce titlu îi dai fotografiei tale?”, “Ce îţi exprimă fotografia?”), ele sunt totuşi justificate. O adevărată fotografie (fie ea fotografie de stradă, portret, sau orice altceva) este cea care reuşeşte să transmită un acelaşi mesaj, indiferent de privitori. Dacă fiecare înţelege altceva dintr-o imagine, atunci autorul trebuie să-şi pună semne de întrebare. Şi un alt lucru pe care l-am auzit pentru prima dată formulat în cuvinte: să încercăm să fotografiem internaţional; să ne întrebăm ce ar înţelege un fotograf dintr-o ţară străină atunci când priveşte imaginea noastră. Cu cât mesajul este mai evident pentru cineva dintr-o altă cultură, cu atât fotografia este mai reuşită şi mai valoroasă.

Marius Bărăgan - www.baragan.ro
Cosmin Bumbuţ - www.bumbutz.ro (+un interviu interesant din 2003)
Camil Dumitrescu - www.camildumitrescu.com
Alex Gâlmeanu - www.alexgalmeanu.com
Cosmin Gogu - www.cosmingogu.com
Ionuţ Macri - www.macristudio.com
Ionuţ Staicu - www.ionutstaicu.net

„Maeştrii Hasselblad sunt reprezentanţi ai fotografiei la cel mai rafinat nivel. Sunt tineri sau în vârstă, din vest sau din est, clasici sau experimentalişti, tradiţionali sau moderni. Însă toţi au un lucru în comun: acela că sunt maeştri în a transmite o clipă, o emoţie, prin intermediul imaginilor. Maeştri ai artei şi meseriei fotografice.”

Dintre câştigătorii ultimei ediţii, am remarcat de exemplu fotografiile premiate la categoria “Upcoming”. Abordând o fotografie conceptuală de modă, August Bradley a creat un cadru în care clasicul se îmbină cu fantezia. Lucrările sale se regăsesc şi pe site-ul personal.

Chiar dacă este dificil de a alege dintr-o serie de fotografii atât de reuşite, vă mai recomand totuşi galeria fotografei Lois Greenfield. Premiată în anul 2005, Lois surprinde în imaginile ei frumuseţea mişcării şi “spiritul dansului”. Fotografiile au fost create în studio cu ajutorul unor dansatori profesionişti şi înfăţişează corpul uman în diverse ipostaze. Aşa cum veţi vedea şi pe site-ul ei, dansatorii par că fac parte dintr-o altă lume, unde legile fizicii nu se mai aplică. Corpuri suspendate într-o armonie deplină, totul preţ de o fracţiune de secundă…

O ultimă recomandare face referire la fotograful Rodney Smith. Câştigător al “Hasselblad Masters” în anul 2002, acesta creează fotografii cu tentă clasică. Multe dintre imaginile sale au ca personaj principal un bărbat cu pălărie implicat în diverse acţiuni, ca simbol al omului liber care are curajul de a face chiar şi cele mai nebuneşti lucruri.